O forta cosmica....

Asta era pricina pentru care el i se parea ceva cu totul nou, un individ straniu, si de aceea facea greseala de a identifica efectele pe care prezenta lui le avea asupra-i, cu noutatea si impresia de straniu. Era si firesc sa se intample asa. Aceleasi simtaminte neobisnuite le incercase atunci cand privise animalele salbatice la menajerie, cand avusese prilej sa vada o vijelie ori sa se sperie de panglica orbitoare a fulgerelor.
In astfel de lucruri se ascundeau puteri cosmice, si o putere tot cosmica parea ca salasluieste si in el. Venise catre ea aducand chemarea vazduhurilor si ispita spatiilor necuprinse. Pe chipul lui se arata stralucirea soarelui tropical, iar muschii umflati si elastici nu erau decat forta primordiala a vietii. Purta semnele misterioasei lumi a a oamenilor aspri si a faptelor si mai aspre, o lume a carei fortarete incepeau dincolo de orizonturile ei. Era necioplit, salbatic si pe cai tainice, vanitatea ei ajungea la magulire atunci cand il vedea supunindu-i-se atat de ascultator.
De altminteri nici nu exista vreo cale pe care ar fi putut ajunge sa inteleaga ca senzatia apropierii de o forta cosmica, pe care o incerca in prezenta lui, era intr-adevar cel mai cosmic dintre lucruri, dragostea, care cu aceeasi putere strange laolalta peste tot intinsul lumii barbatul si femeia si impinge cu o forta irezistibila catre unire pana si elementele naturii....