Presa? Cine este si ce vrea ea?

Presa e muribunda. Si ea insasi si-a batut, deseori cu entuziasm inconstient, cuie in propriul cosciug, lafaindu-se in trecut intr-un model de afaceri pagubos si total nesustenabil. Si s-a dezbracat lent de caracter, acceptand compromis dupa compromis, cu iluzia ca isi sporeste puterea, cand, de fapt, singura puterea reala i-o poate da doar consumatorul. Iar regimul corporatisto-politic a fost extrem de eficient in a-i stimula pornirile sinucigase, pentru a o controla mai bine. Astfel,a patra putere in stat si singura capabila sa mentina macar un rudiment de control cetatenesc asupra institutiilor statului e pe cale sa dispara. Se inchid publicatii si tot mai multi ziaristi raman someri sau muncesc neplatiti, controlati cu morcovul salariilor din urma cu cateva luni. Cinic spus, ar fi fost bine ca, in urma acestui fenomen, sa se fi facut macar liniste. Din pacate nu e cazul, iar lucrurile sunt si mai perverse. Presa a ajuns, astfel, in buna masura, un produs (prost) prefabricat in laboratoarele de comunicare ale elitelor politico-economice. Nu e nimic de mirare in asta: impinsi de foame, ziaristii migreaza in masa in zona de PR, astfel ca s-a ajuns in situatia de a avea mai multi PR-isti decat ziaristi. Si nu doar atat. Cum e deja o traditie politica romaneasca ca cei aflati la putere sa creada despre ei insisi ca stapanesc si condeiul, tot mai multi dintre ei se apuca de scris si ne baga pe gat retete despre ce trebuie sa gandim despre cutare sau cutare tema. Unii o fac dintotdeauna: transforma interpretarea oficiala a lucrurilor intr-un roman-fluviu, fara sfarsit. S-a ajuns in situatia in care exista mai multe asa-zise drepturi la replica decat articole de presa propriu-zise. Ei ar trebui insa sa stie un lucru: presa libera nu e doar instrument de informare, ci si supapa de descarcare pasnica a tensiunilor si frustrarilor sociale. Iar cand supapa dispare, V-ul pe care il vor face cu degetele oamenii iesiti in strada va fi nu de la Victorie, ci de la Vendetta.