23 August - o zi a politicienilor

23 August 1944, un moment ca oricare altul. Aproape nimeni nu-si mai aduce aminte ca in acea zi, cat ai bate din palme, peste 135.000 de militari romani au cazut prizonieri pe frontul de est (in Moldova) fara sa se traga macar un singur foc de arma. Bietii oameni au crezut ca arestarea maresalului Ion Antonescu si intoarcerea armelor impotriva armatei germane le vor salva vietile. Si tara. Grava eroare. Tocmai noii aliati i-au „cazat” in lagare de exterminare din Siberia. Doar cateva mii aveau sa se mai intoarca dupa razboi, mai putin de 10%. 23 August 1944 este ziua care a scurtat cu cel putin sase luni a doua mare conflagratie a secolului trecut. O zi ca oricare alta? Din pacate pentru noi, da. 23 august 2012... cata diferenta si in acelasi timp cata asemanare cu momentul din urma cu 68 de ani. Atunci s-au certat doi oameni, Ion Antonescu si Mihai I si ca urmare 135.000 de oameni au cazut in prizonierat, iar tara a fost aservita fara lupta imperialismului comunist. Numai ca unul dintre ei a fost dispus sa moara decat sa-si tradeze principiile, iar celalalt a acceptat judecata istoriei salvandu-si poporul de la extinctie. Mai mult, acum incearca de 22 de ani sa serveasca interesele Romaniei oriunde in lume. Pana mai ieri s-au certat trei oameni, Crin Antonescu, Victor Ponta si Traian Basescu. De data aceasta, prizonieri au cazut aproape 20 de milioane de romani. Prizonierii unor politicieni care au dus incompetenta si bataia de joc la rang de arta. Nici unul dintre ei nu este dispus sa moara pentru principiile lui. Si fiecare dintre ei a aservit tara haosului. Peste alti 68 de ani poate ca vor fi istorici care vor reaminti oamenilor ceea ce s-a intamplat in august 2012. Dar nimeni nu-si va mai aminti numele personajelor. Aceasta este cea mai importanta diferenta. Totusi, sper sa ne amintim de eroii neamului, nu numai de cei cazuti intre 1941 si 1945, ci de toti aceia care s-au sacrificat din 1877 incoace: 1,5 milioane de militari. Poate vreun cititor va vrea sa se roage pentru Ei, cei care au suferit pentru ca noi sa construim un kilometru de autostrada pe an, sa avem medicamente compensate doar trei zile pe luna sau pentru ca politicienii de azi sa-si construiasca palate din salariile de bugetari.