Polarizarea capitalului

Inegalitatea a ajuns la cote antebelice in tarile dezvoltate si este uluitoare in unele tari in curs de dezvoltare, precum China, unde 10% din populatie obtine aproape doua treimi din venitul national. In Romania, nostalgia dupa regimul comunist este alimentata tot de saracia in care traiesc milioane de oameni, la doua decenii de la castigarea libertatii. Cauza acestei evolutii? Sa fie cresterea inegalitatii rezultatul expansiunii capitalismului si globalizarii, asa cum se sustine adesea? In opinia mea, nu. Globalizarea, in sensul de extindere a arbitrajului de pietele de bunuri, forta de munca si capital, nu poate decat sa duca la atenuarea discrepantelor dintre piete. Daca forta de munca este libera sa circule, atunci cetatenii unor state sau regiuni subdezvoltate capata posibilitatea de a-si creste veniturile vanzandu-si forta de munca pe pietele dezvoltate. Simultan, prin deschiderea granitelor, capitalul tinde sa se deplaseze catre regiunile si tarile subdezvoltate unde este mai rar, deci unde randamentul sau este mai inalt. Prin fenomenul arbitrajului preturile, deci si veniturile tind sa se egalizeze - fenomen cunoscut sub numele de „convergenta”. Si, daca tot nu sunteti convinsi de acest lucru, ganditi-va la principiul vaselor comunicante din fizica, unde nivelul apei tinde sa se egalizeze. Pe scurt, libertatea de circulatie si investitie produce convergenta. Capitalismul, de asemenea, distruge saracia. Ca sistem economic bazat pe exercitarea dreptului de proprietate, capitalismul da valoare resurselor, favorizeaza acumularea de capital si cresterea productiei. Aceasta din urma se traduce in cresterea nivelului de trai pentru toata lumea. Capitalismul a facut posibila explozia demografica din ultimele doua secole si cresterea fulminanta a nivelului de trai. Si atunci de unde atata saracie si inegalitate? Din politicile care submineaza capitalismul si pun bete in roate economiei de piata. Dintr-o perspectiva mai generala, procesul de polarizare a avutiei din ultimele decenii se suprapune peste cel de diminuare a ratei de crestere economica si, in final, de stagnare, peste cel de inasprire a crizelor economice si de crestere a ratei somajului, peste cresterea numarului celor care traiesc din ajutoare sociale si peste scaderea apetitului pentru crearea de locuri de munca. Dar scaderea numarului locurilor de munca ar trebui sa dea de gandit deoarece acest fenomen este incompatibil cu capitalismul; prin esenta sa de regim de libera initiativa bazat de pe garantarea dreptului de proprietate, capitalismul sustine inovatia, productivitatea si schimbarea. Si atunci cum de nu se creeaza locuri de munca, cum de rata participarii pe piata muncii scade? Deoarece sistemul actual nu incurajeaza de fapt inovatia, ci inovatia bazata pe monopol (brevete, licente etc.); nu incurajeaza productia, ci productia in sectoarele alimentate de comenzi publice - prin subventii (agricultura, energie verde), prin implicare directa (lucrari de infrastructura), prin inflatie (constructii, bursa de valori), prin fonduri europene (o sumedenie); nu incurajeaza schimbarea, ci inchistarea, inghetarea structurii de productie in beneficiul elitelor care se tem sa dea faliment vreodata....