Primavara....

Sosi o frumoasa zi de primavara, calda si zambitoare, infiorata de melancolia sfarsitului iernii, o zi de primavara cu soare cuminte si hoinare adieri de vant lenes ce nu izbuteau sa tulbure piroteala aerului. Stravezii ceturi rosiatice, nu aburi, ci valuri tesute doar din culoare, se pierdeau in departari, printre dealuri. Orasul zacea ca o pala de fum rasfirata pe culmi. Golful implantat pana in inima orasului parea o pata de metal topit cu stralucire stearsa, pe intinsul careia navele stateau incremenite sau se miscau purtate de fluxul lenes. In departare, muntele de-abia se deslusea din pacla argintie, silueta uriasa strajuind stramtoarea, ce parea o potecuta, napadita de razele soarelui coborat catre asfintit. Mai departe, pe linia zarii, oceanul nesfarsit si morocanos ingramadea nori mari care lunecau lin spre uscat, vestind rabufniri furtunoase. Iarna zabovea inca, retragandu-se tiptil si topindu-se printre dealuri, tesand din puterile-i istovite zabranic de ceturi peste culmi....