Naluca....

Razand amar se-aseza pe pat si-si scoase pantofii. Atunci, dintr-odata, pe peretele murdar din fata sa ii aparu o vedenie. Parca se afla in fata unei case, mari si intunecate. Era noaptea, in partea de rasarit a orasului, si in fata lui statea Margey, o fata de vreo douazeci de ani, muncitoare in fabrica. O condusese acasa, de la un fel de serbare. Locuia in casa aceea intunecoasa. Intinsese mana catre mainile ei, sa-si ia ramas-bun. Fata oferise buzele ca sa fie sarutata. Deodata mana ei o prinse pe a lui si o stranse cu infrigurare. Simti bataturile apasandu-l si zgariindu-l. Ii vazu ochii invapaiati, si formele de femeie impinsa inca din copilarie intr-o maturitate infricosatoare si salbatica; atunci, plin de ingaduinta, o cuprinsese in brate, se aplecase si ii sarutase buzele. II rasuna si acum in urechi stinsul ei tipat de bucurie si o simtea cum se catara pe el ca o pisica. Privi mai departe la naluca celor petrecute cu mult timp in urma. Carnea i se infiora asa cum se infiorase si in noaptea aceea, cand fata se prinsese de el, iar inima i se incalzise la flacara milei....