Fiorul apusului.....

...Cele din urma adieri de vant contenira, orice incretitura se netezi, si panza, nemiscata, se inrosi. O liniste fara sfarsit parca amorti spatiul si se asternu in jurul acestei intalniri a elementelor, in timp ce, arcuindu-si sub cer pantecele lucitor si lichid, marea, logodnica monstruoasa, isi astepta iubitul de foc ce cobora spre ea. Iar el se grabea sa cada, impurpurat parca de dorinta imbratisarii lor. O atinse si, putin cate putin, marea il inghiti..
..Atunci, o racoare alerga de la orizont. Un fior increti sanul miscator al apei, ca si cum astrul disparut ar fi aruncat peste lume un suspin de usurare...