Marea...

...La cuprins din nou vechea stare de inalta bucurie. Picioarele nu-i mai erau de lut, iar carnea i se preschimba in spirit; in fata si in adincul ochilor lui stralucea o lumina triumfala; apoi din fata ochilor lui disparu si se vazu departe, plutind pe deasupra lumii...Patrundea prin porturi ciudate de pe tarmuri scaldate in soare si hoinarea prin pietele si targurile unor popoare barbare, nevazute inca de ochi omenesc. Mireasma insulelor cu mirodenii ii staruia in nari, asa cum o simtise in noptile fierbinti si inabusitoare petrecute pe mare; ramanea in bataia alizeului de sud est in lungile zile tropicale, si in urma-i mici insulite de coral impodobite cu frunze de palmier se cufundau in marea de peruzea...Toate vedeniile acestea veneau si dispareau repede ca gandul. Pentru o clipa se vazu calare pe un cal salbatic, alergand ca vantul printre dunele viu colorate din desert; dar in secunda urmatoare privea in jos catre adancul fierbinte si tremurator, in mormantul albit din vale sau vaslea pe un ocean inghetat, printre insule uriase de gheata care straluceau in bataia razelor soarelui. Statea intins pe o plaja de coral pe care cocotierii cresteau pana aproape de locul unde mureau lin cantatoarele valuri ale marii. Epava uitata de vreme a unui vapor scufundat ardea cu flacari verzui la lumina carora femeile dansau hula in ritmul melodiei chemarilor salbatice de dragoste ale cantaretilor ce cantau din ukulele si bateau tam-tam-urile rapaitoare. Mai in fundal, silueta unui crater de vulcan se-nalta printre stele. In inaltimi aluneca o semiluna palida, iar Crucea Sudului ardea la poalele cerului.....