O femeie "tonica"....

Mana lui se furisa de-a lungul bratului ei gol si urca pana la cot, pe sub maneca. Pielea ei era atat de racoroasa; nu rece, ci racoroasa. Si vocea era racoroasa. Ii dadea o senzatie nostima. N-o putea explica. Vocea ei il invaluia, racoroasa si placuta. Era ca o adiere racoroasa, tocmai buna. Era ca prima briza a marii, ce se instaleaza spre seara, dupa o dimineata parjolitor de fierbinte. Si cateodata, cand vorbea incet, sunetul era unduitor si dulce ca un violoncel in orchestra "Macdonough Theatre". Si niciodata nu se inalta prea sus, sau ascutit, sau strident, sau pitigaiat, ca la unele femei cand sunt furioase sau obraznice. Vocea ei il patrundea de-l treceau fiorii, ca acea racoare permanenta a ei....