O tara de romantici....

Suntem un popor latin si ca atare avem telenovela in sange. Ca personajul este Juan, Juanita sau pur si simplu Adrian Nastase, deja e o problema de nuanta. Sigur, nu fostul premier are vreo vina in chestiunea cu pricina. Discutam aici despre mass-media, televiziuni in special. Dorinta lor de a acoperi cat mai bine evenimentul legat de (re)incarcerarea ex-premierului s-a transformat in ceva gen „corazon salvaho”. Mai aveau reporterii sa se catere pe acoperisul spitalului Floreasca si sa se arunce de acolo iar moderatorii de tolcshouri sa anunte ca Adrian Nastase a fugit din tara dupa ce a sapat un tunel pana la Giurgiu. Rar mi-a fost dat sa vad atata agresivitate dar si indolenta vizavi de buna informare a publicului larg. Ca sa nu mai spun ca nu ne mai invatam odata sa acceptam deciziile Justitiei si sa nu le mai despicam in patru. Totusi, pe ici pe colo, am mai gasit cateva informatii pertinente – de exemplu, cum acuzi un om de „favorizarea infractorului” daca vorbim despre un om deja condamnat si care, in plus, nu fuge nicaieri? Cum ceri unui medic sa semneze actele de externare dupa ce l-ai tinut 5-6 ore la interogatoriu? Sau te astepti sa refuze? Pai asta este solutia perfecta sa insanatosesti pe cineva: ii tii medicul in ancheta pentru ca apoi il declara cat ai clipi apt pentru orice. Una peste alta ... suntem buni la ecranizat drame. Din fericire, cazul Adrian Nastase nu este singura telenovela care a rulat zilele trecute pe televizoarele mioritice. Mai avem una: cine ne reprezinta la Bruxelles, Ponta sau Basescu? Deja nici nu mai are importanta cine, doar cum se termina, cu bataie, tras de scaune de sub fund, paruiala sau chiar impuscaturi de tipul „doi murira, trei scapara”. Eu sper sa se confirme macar prima parte... Ideea este ca ajungem de rasu’ lumii. Tot circul cu „Parlamentul zice sa se duca premierul”, „Curtea Constitutionala spune sa mearga presedintele” nu face decat sa-mi confirme o banuiala mai veche vizavi de 95% din politicienii romani: avem o gradina mare, plina cu indivizi care i-au sarit gardul - in schimb, in spitalele de specialitate saloanele se umplu de paianjeni. Nu inteleg insa de ce-i votam. Ca nu avem alternativa? Cred ca este o scuza de doi lei. Daca este asa, atunci sa ne facem noi una. Avem exemple ilustre in istorie: Vlad Tepes, Mihai Viteazul, Nicolae Ceausescu. Putem studia si aplica ceea ce este mai bine pentru noi, contribuabilii de rand. Sau daca nu ne place „istoria care se repeta in beneficiul nostru” atunci sa angajam „management privat” la Palatul Victoria sau Palatul Cotroceni. Ca tot functioneaza ca niste companii din capitalizmul timpuriu. V-a placut autostrada Bucuresti – Ploiesti? S-a inaugurat vineri. Cum, s-a mai amanat o luna? Hmmm, pesemne ca mi-am dorit foarte tare inca o autostrada de mi-am imaginat o asemenea grozavie. Oricum, aici, la capitolul infrastructura, chiar vorbim despre „romance”. Va dati seama ce drame traiesc constructorii care se simt ca mesterul Manole? Asfalteaza azi un kilometru de drum, asfalteaza si maine acelasi kilometru. Si tot asa ani de-a randul. Dar tragedia pe care o traieste statul roman care se chinuie sa scape de rolul Anei, cea din balada? Intelegeti? Daca raspunsul este negativ, inseamna ca v-ati petrecut prea mult timp in strainatate. Daca este pozitiv, atunci clar traiti propria telenovela pentru ca nu ati petrecut prea mult timp in strainatate.....